Social democraţie
Culoarea roşie reprezintă, în general, democraţia socială
Democraţie socială sau social-democraţia este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârşitul secolului XIX. Iniţial, suportul pentru democraţie socială a venit de la marxişti, şi primele partide social-democrate au inclus socialişti revoluţionari, precum Rosa Luxemburg şi Vladimir Lenin, lângă socialişti moderaţi ca şi Eduard Bernstein şi Karl Kautsky. După al doilea război mondial şi Revoluţia Rusă din 1917, democraţia socială a fost asociat în exclusivitate cu o formă de socialism moderată şi nerevoluţionară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul.
Social-democraţia modernă pune acent pe un reformă legislativă graduală a sistemului capitalist, cu ţelul de a face acest sistem mai echitabil şi uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin lume, fiind în multe ţări, mai ales în Europa, cea mai puternică forţă de stânga.
Politici social-democrate
În general, social-democraţii suportă:
- O economie de piaţa socială (economie mixtă), cu prevederi legale pentru protejarea municitorilor, consumatorilor şi întreprinzătorilor mici
- Un sistem extensiv şi complex de protecţie socială pentru a contracara efectele sărăciei şi pentru a proteja pe cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piaţă liberă (adică, şomerii şi pensionarii)
- Un nivel de taxare relativ ridicat, mai ales taxare progresivă, pentru a redistribui venitul într-o societate
- Un sistem de învăţământ şi sănatate oferit de guvern (public), finanţat din taxe
- Condiţii minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protecţie împotriva concedierii necinstite, etc.)
- Protecţia mediului (deşi multe partide social-democrate nu pun accent pe politici ecologiste)
- Multiculturalism, drepturile minorităţilor, şi o politică relativ deschisă faţă de migraţie
- O politică socială seculară şi progresivă. Majoritatea partidelor social-democrate suportă căsătoria între persoane de acelaşi sex, avortul şi politici liberale privind droguri recreaţionale.
- O politică externă care suportă promovarea democraţiei, protecţia drepturilor omului şi, unde este posibil, multilateralism.
Liberalism
Liberalismul este o doctrină politică şi economică care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii inaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.
Într-un sens strict, liberalismul, numit “clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi ale altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.
În sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertăţii.
Liberalism politic este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecţia drepturilor şi libertăţilor individuale, opunându-se ideii de “Stat providenţial”. Indivizii sunt liberi să îşi urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Liberalism economic este doctrina care proclamă libera concurenţă pe piaţă, neintervenţia Statului în economie şi are ca principiu fundamental proprietatea individuală.
Concepte fundamentale
Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de bază:
- libertatea individuală
- proprietatea privată
- responsabilitatea individuală
- egalitatea în faţa legii
1) Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acţiona fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiţia să nu afecteze drepturile şi libertăţile legitime ale celorlalţi indivizi.
2) Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităţilor sale, de bunurile care-i aparţin. Proprietatea include dreptul la viaţă şi cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate şi rezistenţă la opresiune derivă din acestea.
3) Principiul responsabilităţii individuale proclamă individul ca singur răspunzător pentru acţiunile sale proprii.
4) Egalitatea în faţa legii derivă din principiul responsabilităţii individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naţionalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.
http://ro.wikipedia.org/
